Aurora boreală se poate vedea din România în timpul unor furtuni geomagnetice puternice, când zona în care apar aurorele se extinde spre latitudini mai joase. De la noi, merită să cauți mai întâi spre nord, deasupra unui orizont liber. Uneori, fenomenul se vede ca o lumină roșiatică discretă, iar fotografiile arată culori mai intense decât cele pe care le distingi cu ochiul liber.
Aurora apare când electroni accelerați în jurul Pământului ajung în atmosfera superioară și transferă energie atomilor și moleculelor de acolo. Când acestea eliberează energia, emit lumină. Oxigenul poate produce atât verde, cât și roșu, în funcție de altitudine. Câmpul magnetic al Pământului explică de ce fenomenul se concentrează de obicei spre poli și ajunge să fie văzut de mai departe în timpul unor furtuni puternice.
Pentru România, cel mai util indiciu este o alertă de furtună geomagnetică urmată de o prognoză pe termen scurt. Verifică dacă perioada de activitate coincide cu întunericul și dacă ai cer senin spre nord. În noaptea de 10 spre 11 mai 2024, aurora a fost surprinsă chiar de camera Observatorului Astronomic din București. Exemplul arată cât de mult contează intensitatea furtunii și de ce merită să verifici condițiile locale în seara respectivă.
De ce apare aurora și cum ajunge să se vadă din România
Soarele trimite în permanență în spațiu un flux de particule numit vânt solar. Când acesta întâlnește câmpul magnetic al Pământului, o parte din energie poate ajunge în magnetosferă, regiunea din jurul planetei dominată de câmpul său magnetic. Electronii accelerați acolo pot urma liniile câmpului până în atmosfera superioară, unde se ciocnesc de atomi și molecule. Lumina emisă în urma acestor interacțiuni formează aurora.
Uneori, Soarele eliberează un nor mare de plasmă și câmp magnetic, numit ejecție de masă coronală. Dacă norul este îndreptat spre Pământ, iar câmpul său magnetic favorizează transferul de energie, poate declanșa o furtună geomagnetică. În timpul furtunii, zona de activitate aurorală din jurul polului magnetic se poate lărgi. De aceea, oamenii aflați mai la sud pot vedea luminile la orizont, chiar dacă ele se produc la distanță.
Culoarea depinde de gazele din atmosferă și de altitudinea la care interacționează cu electronii. Oxigenul poate emite lumină verde și, la altitudini mai mari, roșie. Azotul contribuie la nuanțele albastre sau violete. Când privești de la distanță, partea înaltă, roșiatică, poate rămâne deasupra orizontului chiar dacă straturile de dedesubt se văd greu.
Un exemplu bine documentat este furtuna de nivel G5 din 10 spre 11 mai 2024, când camera Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” a surprins fenomenul deasupra orizontului nordic al Bucureștiului. Un episod mai recent a avut loc în 19 spre 20 ianuarie 2026. NOAA a raportat atunci o furtună de nivel G4, iar aurora a fost fotografiată și în județul Mureș.
Când ai șanse să vezi aurora boreală
Aurora din România nu are un calendar anual. Furtunile geomagnetice pot avea loc în orice anotimp, iar nopțile lungi de iarnă îți oferă mai multe ore de întuneric. Pentru o ieșire contează suprapunerea dintre trei lucruri. Activitatea geomagnetică trebuie să fie suficient de puternică, cerul să fie întunecat, iar norii să lase liberă direcția în care privești.
Un reper folosit în prognoze este indicele Kp, care descrie activitatea geomagnetică la scară planetară, de la 0 la 9. La valorile ridicate, NOAA folosește și nivelurile din tabel:
| Indicele Kp | Nivel NOAA | Intensitatea furtunii geomagnetice |
|---|---|---|
| 7 | G3 | Puternică |
| 8 | G4 | Severă |
| 9 | G5 | Extremă |
Pentru România, Kp 8 sau 9 este un semnal bun să verifici cerul și harta aurorei. Indicele rămâne un reper global. Vizibilitatea dintr-un anumit loc depinde și de poziția zonei aurorale, de intensitatea ei și de cât de jos poți vedea spre nord. Verifică și relatările recente din România sau din regiunile apropiate, mai ales dacă sunt însoțite de fotografii cu oră și loc.
Prognoza geomagnetică NOAA pe trei zile te ajută să alegi o seară posibilă. Mai aproape de momentul ieșirii, consultă harta pentru următoarele 30–90 de minute și uită-te la emisfera nordică. Aurora poate fi vizibilă de la distanță dacă este suficient de luminoasă și orizontul e liber. Verifică din nou harta când se întunecă, fiindcă intervalul de activitate se poate schimba.
Unde privești și cum verifici ce ai văzut
Alege un loc cu orizont deschis spre nord. Un câmp, o colină sau marginea unei localități pot fi suficiente dacă luminile puternice rămân în spatele tău. Dacă spre nord ai un oraș apropiat, caută un punct din care strălucirea lui ocupă o porțiune mai mică de cer. Norii joși sunt importanți, pentru că pot acoperi tocmai zona în care aurora ar fi vizibilă de la noi.
Lasă ochii să se obișnuiască cu întunericul și privește întâi zona joasă a cerului. Aurora poate arăta ca o pată difuză, ca o bandă roșiatică sau ca niște coloane luminoase care își schimbă forma. Dacă vezi doar o lumină uniformă deasupra unui oraș, urmărește dacă își schimbă forma în câteva minute și compară ce vezi cu relatările recente din apropiere.
Poți folosi și camera ca să verifici o strălucire slabă:
- Cu telefonul, sprijină-l pe un suport fix, îndreaptă camera principală spre nord și încearcă modul de noapte. Fă două sau trei cadre la câteva minute distanță.
- Cu aparatul foto, pornește de la o diafragmă deschisă, de exemplu f/2.8, o expunere de 3–8 secunde și ISO 1600–3200. Dacă lumina își schimbă repede forma, încearcă o expunere mai scurtă pentru a păstra detaliile.
- Când compari fotografiile, ține cont că senzorul poate surprinde o culoare pe care ochiul o percepe doar ca pe o lumină slabă. Un cadru de probă te ajută să decizi dacă merită să mai aștepți.
La următoarea alertă puternică, verifică mai întâi dacă intervalul coincide cu întunericul și dacă ai cer liber spre nord. Aceste două detalii îți spun dacă merită să ieși în seara respectivă.
