Ce este prescripția fiscală și după cât timp intervine

Prescripția fiscală reprezintă intervalul maxim în care statul are dreptul legal să stabilească, să modifice sau să șteargă obligațiile fiscale ale unei persoane fizice sau juridice. Acest interval influențează modul în care contribuabilul își gestionează datoriile, controalele sau verificările fiscale.

Durata și regulile prescripției fiscale sunt prevăzute în Codul de Procedură Fiscală și stabilesc perioada în care organul fiscal poate emite decizii de impunere, poate recalcula obligații sau poate iniția executarea silită. Noțiunea este importantă pentru orice contribuabil care vrea să înțeleagă limitele în care Fiscul își poate exercita drepturile, cât timp se pot solicita plăți suplimentare și în ce condiții se consideră că o obligație nu mai poate fi urmărită.

Prescripția fiscală influențează direct relația dintre contribuabil și autoritatea fiscală, pentru că delimitează perioadele în care pot apărea verificări sau ajustări ale unor sume considerate deja închise. Termenele diferă în funcție de tipul obligației fiscale și de natura procedurii, iar anumite situații pot suspenda sau întrerupe cursul prescripției.

În practică, contribuabilii înțeleg adesea prea târziu cât de mult contează aceste termene, motiv pentru care prescripția fiscală devine un reper esențial în gestionarea documentelor, plăților și evidențelor contabile. Claritatea asupra prescripției fiscale ajută atât în prevenirea unor situații neplăcute, cât și în evaluarea corectă a riscurilor fiscale pe termen lung.

Ce înseamnă prescripția fiscală în practica de zi cu zi

Prescripția fiscală este perioada în care Fiscul poate stabili creanțe fiscale sau poate acționa pentru recuperarea unor datorii. Practic, statul nu poate urmări obligațiile fiscale la nesfârșit, iar trecerea timpului limitează dreptul de intervenție al autorității.

În momentul în care termenul se împlinește, obligația fiscală devine prescrisă. Nu se mai poate emite o decizie de impunere, nu se mai poate începe executarea silită și nu se mai pot solicita documente pentru acea perioadă.

Prescripția fiscală se aplică pentru:

• impozite
• taxe
• contribuții sociale
• accesorii fiscale (dobânzi și penalități)
• obligații stabilite prin controale

Prescripția nu acționează automat. De regulă, contribuabilul trebuie să o invoce în cadrul procedurilor, pentru că autoritatea nu o constată singură în toate situațiile.

Durata prescripției fiscale pentru stabilirea obligațiilor

Termenul general de prescripție pentru stabilirea obligațiilor fiscale este de 5 ani. Acest termen începe să curgă de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a luat naștere obligația fiscală.

Un exemplu simplu clarifică situația: dacă o obligație fiscală apare în anul 2020, prescripția începe să curgă în 1 ianuarie 2021 și se împlinește la finalul anului 2025. În această perioadă, autoritatea fiscală poate efectua verificări și poate emite decizii de impunere.

Există și un termen special în cazurile de fapte ce pot constitui infracțiuni, unde prescripția poate ajunge la 10 ani. Aceasta se aplică doar în situații particulare și este folosită în proceduri complexe, când se constată intenția de fraudă fiscală.

Prescripția privește exclusiv stabilirea obligațiilor fiscale, nu și plata lor. Este important ca un contribuabil să nu confunde prescripția dreptului de a stabili obligații cu prescripția dreptului de a executa obligațiile deja stabilite.

Prescripția fiscală pentru executarea silită

După emiterea unei decizii de impunere, începe să curgă un alt termen: prescripția dreptului Fiscului de a executa silit obligațiile. Și acest termen este tot de 5 ani, dar calculul se face diferit.

Termenul curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care obligația a devenit scadentă. Dacă un impozit scadent în 2022 nu este achitat, termenul de prescripție începe pe 1 ianuarie 2023 și se împlinește în 2027, dacă între timp nu apar acțiuni care întrerup prescripția.

Executarea silită poate fi declanșată în orice moment în interiorul acestei perioade:

• poprire pe conturi
• somație
• sechestre
• urmărirea veniturilor

Dacă Fiscul nu întreprinde nicio acțiune în termenul legal, dreptul său se stinge prin prescripție. Atunci, contribuabilul poate solicita radierea obligației aferente.

Suspendarea și întreruperea prescripției fiscale

Prescripția fiscală nu este un proces liniar. Anumite situații pot opri sau reseta curgerea termenului, ceea ce schimbă momentul în care prescripția se împlinește.

Situații în care prescripția se suspendă:

• proceduri judiciare în desfășurare
• solicitări de documente adresate contribuabilului
• notificări oficiale privind verificări în curs
• situații prevăzute explicit de Codul de Procedură Fiscală

În perioada de suspendare, termenul rămâne blocat. După ce situația încetează, prescripția continuă de unde a rămas.

Situații în care prescripția se întrerupe:

• emiterea unei decizii de impunere
• începerea executării silite
• comunicarea unei somații
• orice act oficial care confirmă intervenția Fiscului

Întreruperea prescripției determină reluarea termenului de la zero. Dacă Fiscul trimite o somație în anul 2024 pentru o obligație veche, prescripția reîncepe din acel moment.

Prescripția fiscală a penalităților și dobânzilor

Accesoriile fiscale, adică dobânzile și penalitățile aferente obligațiilor restante, urmează aceleași reguli de prescripție ca și obligația principală. Dacă obligația principală este prescrisă, se prescriu și accesoriile.

Accesoriile acumulate se pot prescrie chiar dacă nu a fost emisă o decizie distinctă pentru ele, pentru că depind direct de obligația de bază.

În practică, contribuabilii pot solicita:

• verificarea vechimii obligațiilor
• recalcularea sumelor
• aplicarea prescripției asupra accesoriilor

Această abordare este importantă în situațiile în care datoriile s-au acumulat în timp, iar evidențele fiscale nu sunt actualizate.

Prescripția fiscală în cazul firmelor închise sau radiate

Prescripția fiscală are relevanță și pentru firmele radiate, pentru că datoriile fiscale nu dispar automat. În cazul în care prescripția a intervenit înainte de radiere, obligația nu mai poate fi urmărită.

Pentru firmele care au încetat activitatea, însă au rămas cu obligații neclarificate, prescripția poate stabili dacă datoriile mai pot fi transferate asociaților sau nu.

Autoritățile fiscale pot continua procedurile numai dacă:

• termenul de prescripție nu a expirat
• există acte care au întrerupt prescripția
• există proceduri judiciare în curs

În lipsa acestor condiții, dreptul Fiscului se stinge.

Cum poate contribuabilul invoca prescripția fiscală

Prescripția nu produce efecte fără acțiunea contribuabilului, în majoritatea cazurilor. Este necesară o solicitare scrisă, însoțită de documente sau argumente legale. Procedura este simplă, dar necesită o formulare clară.

Pași utili:

• verificarea anilor pentru care se solicită prescrierea
• analizarea notificărilor sau deciziilor primite
• identificarea actelor care pot fi considerate întreruperi ale prescripției
• depunerea unei cereri la ANAF sau la organul fiscal competent

Dacă prescripția este justificată, autoritatea fiscală este obligată să o aplice și să radieze obligațiile vechi.

Importanța unei evidențe fiscale corecte

O evidență fiscală bine organizată ajută contribuabilul să identifice mai rapid momentele în care prescripția poate fi aplicată. Documentele păstrate corect pot demonstra lipsa comunicării unor decizii sau faptul că obligațiile sunt mai vechi decât consideră Fiscul.

Aspecte practice:

• păstrarea documentelor contabile cel puțin 10 ani
• verificarea anuală a fișei fiscale
• solicitarea clarificărilor de la ANAF în cazul unor diferențe
• urmărirea notificărilor primite

O bună organizare reduce riscul unor executări silite nedatorate și crește șansele de aplicare corectă a prescripției.

Prescripția fiscală reprezintă un reper esențial în relația dintre contribuabil și autoritatea fiscală. Termenele de 5 ani pentru stabilirea și executarea obligațiilor oferă limite clare în care statul își poate exercita drepturile. Suspendarea și întreruperea termenului pot modifica momentul în care intervine prescripția, motiv pentru care analiza atentă a fiecărei situații este importantă.

Cunoașterea acestor reguli ajută la gestionarea eficientă a datoriilor, la evitarea unor proceduri nejustificate și la obținerea unei relații fiscale corecte și transparente.